OREIONUL
(PAROTIDITA EPIDEMICĂ)
Ce este oreionul?
Este o boală infectioasă acută, contagioasă, produsă de un virus care determină inflamarea glandelor salivare. Cea mai frecventă localizare este la nivelul parotidelor.
Cum se transmite oreionul?
Transmiterea este respiratorie, prin picături de secretii respiratorii, rar prin contactul cu obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă. Contagiozitatea este de 3 zile īnainte si 4 zile după debutul bolii. Boala este mai frecventă la copiii īntre 5-14 ani, iarna si primăvara.
Incubatia este de 14-18 zile. Simptomele initiale includ durerea de gāt sau urechi, pierderea poftei de māncare, oboseală, cefalee, febră moderată. Īn formele severe debutul poate fi brusc, cu febră ridicată, frisoane, vărsături. Tumefierea glandelor parotide (uni- sau bilaterală) conferă aspectul caracteristic de facies ''pară''. Uneori sunt afectate si celelalte glande salivare (sublinguale si submaxilară). Pānă la 40% din cazuri pot fi asimptomatice.
Care sunt complicatiile?
Virusul poate afecta gonadele (glandele sexuale), pancreasul, sistemul nervos. Pānă la 40% dintre băietii infectati cu oreion după pubertate prezintă o tumefiere dureroasă a testiculelor, numită orhită, care īn cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare după o săptămānă de boală, pacientul acuzānd greturi, vărsături si dureri intense localizate īn etajul superior al abdomenului; evoluează spre vindecare totală. Complicatiile nervoase (meningită, encefalită) pot apare fără parotidită asociată, fiind urmate de sechele pe termen lung (surditate).
Cum este tratat oreionul?
Tratamentul este simptomatic. Deoarece foarte rar s-au semnalat cazuri de diabet, ca urmare a pancreatitei urliene, se evită un regim alimentar bogat īn glucide.
Cum poate fi prevenit oreionul?
Imunizarea activă, cu vaccin viu atenuat, utilizat ca trivaccin īn asociere cu cel antirujeolic si antirubeolic.