INFECTIILE
CU PNEUMOCOCINFECTIILE
CU PNEUMOCOCPneumococul (Streptococcus pneumoniae) este principalul agent patogen al infectiilor pneumococice invazive si non-invazive la copii. Infectiile pneumococice invazive includ pneumonia, meningita si bacteriemia; manifestările non-invazive includ otita medie, sinuzita, bronsita.
Transmiterea se realizează pe cale aeriană, directă (prin strănut, tuse, contact cu un purtător asimptomatic), sau indirect prin praf contaminat. Purtătorii nazofaringieni de pneumococ contribuie la răspândirea infectiei (mai ales în institutiile de îngrijire si în alte spatii comune), având un rol important în transmiterea tuplinilor rezistente la antibiotice.
Factori de risc: splenectomia sau disfunctii grave ale splinei, boli cronice, imunodeficientă sau imunosupresie (inclusiv toate stadiile infectiei cu HIV); vârsta.
Factori favorizanti: institutionalizarea (risc major pentru transmiterea afectiunilor pneumococice rezistente la antibiotice); apartenenta la un grup socio-economic defavorizat; poluarea aerului; expunerea copiilor la fumul de tigară este asociată cu cresterea incidentei otitei medii. Alăptarea este strâns asociată cu scăderea riscului la otita medie în primul an de viată.
Sezonalitatea: în zonele temperate, incidenta atinge nivele ridicate iarna si primăvara.
Care sunt semnele si simptomele?
Manifestările clinice cele mai frecvente sunt:
Simptomele caracteristice sunt: debut brutal, cu febră ridicată (> 390 C), frisoane, tuse, junghi toracic.
Episoadele de otită medie se pot ivi la orice vârstă, dar cel mai adesea în copilărie, mai ales între 3 luni si 3 ani. Otita medie acută este caracterizată de rapida aparitie a simptomelor sistemice sau ale urechii medii, incluzând unul sau mai multe din următoarele: otalgie, otoree, febră, iritabilitate, anorexie, vărsături. Cea mai comună complicatie a otitei este pierderea temporară a auzului. Afectarea gravă a auzului poate să apară după episoade repetate de otită.
Are o rată de mortalitate ridicată. Supravietuitorii unei meningite pneumococice pot rămâne cu sechele deosebit de importante. Sechelele pe termen lung includ deteriorarea auzului, probleme neurologice focale si întârziere mentală.
3-5% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3-36 luni fără focare aparente de infectie prezintă bacteriemie ocultă. Singurul semn clinic al bacteriemiei oculte este febra. Bacteriemia ocultă poate progresa spre o bacteriemie înaltă, care produce mult mai probabil complicatii focale sau boală invazivă severă. La pacientii asplenici se poate produce bacteriemia fulminantă, care poate conduce la coagulare intravasculară diseminată (CID).
Cum sunt tratate infectiile cu pneumococ?
Tratamentul este în functie de forma clinică de boală.
Cum pot fi prevenite infectiile cu pneumococ?
Cu exceptia vaccinării, nici o altă măsură de sănătate publică nu are un impact semnificativ asupra incidentei acestei boli. Cresterea rezistentei la antibiotice si usurinta cu care se diseminează tulpinile rezistente subliniază importanta controlului prin vaccinare.