RABIA

1. DEFINIŢIE

Rabia este o boală infecţioasă acută determinată de virusul rabic transmis de la animale la om prin muşcătură. Este o encefalo-mielită cu evoluţie rapidă şi invariabil duce la deces.

2.ETIOLOGIE

- virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;

- este rezistent la uscăciune, temperaturi scăzute;

- este sensibil la ultraviolete, lumină, căldură (distrus în 5 minute la 60⁰C), alcool, compuşi cuaternari de amoniu, acizi tari.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Boala are răspândire universală, exceptând unele continente sau ţări unde nu au apărut cazuri (Australia, Antarctica, Noua Zeelandă, Cipru). Afecţiunea evoluează sporadic.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Incubaţia: variază între 8 zile şi 2 ani, în medie 20-60 de zile.

Prodromul caracterizat prin modificări de caracter, indispoziţie, cefalee, depresie sau agitaţie, sensibilitate crescută la lumină şi zgomot, hiperestezie cutanată, disfonie, disfazie, hipersecreţie salivară. Local sunt prezente dureri intermitente, iritaţie sau senzaţie de arsură.

Perioada de stare

forma furioasă manifestată prin hidrofobie (spasm hidrofobic prin contractura dureroasă a musculaturii faringiene), aerofobie, agitaţie extremă, furie, hiperacuzie, halucinaţii, dispnee, tahicardie, febră (38-39°C); decesul survine în general la 2-3 zile de la debut (cel mult 7 zile).

forma paralitică, cu parestezii, paralizii ascendente Landry, somnolenţă, fără hidrofobie, cu starea de conştienţă păstrată, decesul survenind în 8 zile prin insuficienţă respiratorie acută şi şoc.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Produse patologice: salivă, lichid cefalo-rahidian, sânge; post-mortem: prelevate de glandă salivară, creier.

A. Diagnostic hematologic: leucocitoză nesemnificativă;

B. Examenul lichidului cefalorahidian specific pentru o reacţie meningiană;

C. Diagnostic virusologic

1. Identificarea virusului rabic în salivă, amprente corneene sau biopsii de piele (ceafă sau obraz) prin tehnica anticorpilor imunofluorescenţi.

2.Cultivarea virusului prin inocularea salivei intracerebral la şoareci.

D. Diagnostic post-mortem

evidenţierea leziunilor caracteristice în zonele de elecţie (cornul lui Amon);

identificarea pe secţiuni microscopice a virusului prin imunofluorescenţă;

cultivarea virusului din creier, prin inoculare intracerebrală la şoarece.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Rezervorul de infecţie

animale domestice: câini, pisici;

animale sălbatice:vulpi, lupi, coioţi, lilieci, etc.

2. Transmiterea

muşcătură, prin salivă (animalele elimină virusul cu 10-14 zile înainte de debutul clinic);

transplacentar;

accidental, în laboratoare;

transplant de cornee;

pe cale respiratorie, de la lilieci (în cazul explorării unor peşteri).

3. Receptivitate

generală.

Profilaxie şi combatere

1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie uman

depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;

izolarea cazurilor, obligatorie în spital;

declarare nominală, anunţare imediată, telefonic.

2. Măsuri faţă de căile de transmitere

se vor lua măsuri de dezinfecţie continuă şi terminală.

3. Măsuri faţă de receptivi

Comportamentul în faţa unei plăgi, produse prin muşcătură de câine sau animal sălbatic:

1. Dacă animalul este sănătos şi poate fi ţinut sub observaţie (2 săptămâni):

- tratamentul plăgii (spălare cu apă şi săpun, cu apă oxigenată, cu sol1/1000 compuşi cuaternari de amoniu, fără suturare), vaccinare sau revaccinare antitetanică şi vaccinare antirabică numai dacă apare boala la animal; dacă plaga survine la cap, organe genitale sau muşcăturile sunt profunde, multiple, se administrează ser antirabic sau imunoglobuline specifice antirabie, după care se continuă vaccinarea numai dacă survine boala la animal.

2. Dacă animalul este suspect, se începe imediat vaccinarea; dacă nu apare boala, după 5 zile se întrerupe; în plus la muşcăturile grave situate la cap, sau la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre, se administrează ser antirabic sau imunoglobuline specifice.

3. Dacă animalul este turbat, mort neexaminat sau dispărut, se începe imediat vaccinarea completă; în plus la muşcăturile grave situate la cap, la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre şi la cele produse de animale sălbatice, se administrează ser antirabic sau imunoglobuline specifice.

4. La muşcăturile profunde, multiple sau cu localizare periculoasă, produse de un animal turbat, sau la cele produse de animale sălbatice, se fac infiltraţii în jurul plăgii cu ser antirabic.

Schema de vaccinare cu vaccin produs pe creier de şoarece nou-născut:

fără ser: 7 injecţii subcutanate de 2 ml (1ml la copii sub 12 ani), administrate zilnic în regiunea periombilicală, urmate de 4 administrări a 0,25ml, intradermic, pe faţa anterioară a antebraţului, în zilele10, 14, 30 şi 90.

cu administrare de ser: 14 injecţii a 2ml, administrate zilnic, subcutanat, în regiunea periombilicală, urmate de 3 rapeluri a 0,25ml, administrate intradermic pe faţa anterioară a antebraţului, în zilele 24, 34 şi 90.

Doza de ser antirabic este de 40UI/kg, iar de imunoglobuline specifice de 20UI/kg administrate intramuscular, imediat după agresiune, vaccinarea începându-se la 24h dupa aceasta.

Schema de vaccinare cu vaccin produs pe celule diploide umane (Verorab):

4 inoculări a 0,25ml, subcutanat, în zilele 0, 3, 7, 14, urmate de rapeluri în zilele 30 şi 90.