2. ETIOLOGIE
Mycobacterium tuberculosis și mai
rar Mycobacterium bovis, bacili din genul Mycobacterium;
Rezistă o
perioadă lungă de timp în aer și în praful din încăperi, mai ales în condiții
de uscăciune;
Acțiunea directă a soarelui îi omoară în 24-30 h; prin fierberea
laptelui sunt distruși în 5 minute, la 1000C; fenolul 2% omoară
bacilii din spută în 24h.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala
are răspândire universală, cu evoluție endemică, morbiditatea fiind în
creștere,în ultimii ani; incidența la 100.000 locuitori a ajuns de la valori de
50-60, în anii 80, la valori de peste 100 de cazuri, în 1995-1998. Morbiditatea
predomină în mediul urban și la sexul masculin.
Simptomatologia este ștearsă, chiar
absentă. Tusea este prezentă, dar
intermitentă, ușor de atribuit unei viroze sau fumatului. La început expectorația este redusă, mucoasă, de
culoare galbenă sau verzuie, mai ales matinală. Pe măsură ce boala progresează
tusea devine mai persistentă și expectorația mai abundentă.
În fazele inițiale, dispneea apare în cazul unui
pneumotorax sau a unei pleurezii, iar în fazele tardive este dependentă de
extinderea leziunilor.
Hemoptizia
caracterizează tuberculoza pulmonară după o evoluție prelungită.
La copii, adenopatia hilară, poate sugera diagnosticul în prezența tusei iritative.
Fără tratament infecția evoluează spre tuberculoză miliară, meningită sau
menigo-encefalită.
Boala este mult mai severă la
pacienții imunosupresați.
La vârstnici infecția se poate
reactiva atât la nivel pulmonar, cât și renal, osos, meningean, cu
simptomatologie clinică redusă, ceea ce face ca diagnosticul să fie stabilit cu
întârziere.
Pleurezia
tuberculoasă apare prin rupturi ale leziunilor pulmonare situate în
vecinătatea pleurei. Lichidul pleural este serocitrin și conține puțini germeni,
dar frecvente limfocite.
Tuberculoza
extrapulmonară
meningita TBC;
tuberculoză renală;
peritonită TBC;
pericardită TBC;
TBC ganglionară;
TBC osoasă și articulară;
TBC gastrointestinală;
TBC hepatică;
TBC miliară.
Meningita
TBC
Simptomatologia neurologică se instalează
insidios, pe fondul impregnației bacilare.
Debutul este
prelungit, cu febră sau subfebrilități, cefalee, amețeli.
În
perioada de stare, la sindromul de iritație meningeană, care poate fi
incomplet sau slab exprimat se adaugă semne de afectare a nervilor oculomotori
(ptoză palpebrală, strabism etc.).
Tabloul
clinic este completat de modificările LCR sugestive meningitei tuberculoase
(LCR clar hipertensiv, cu proteinorahie mult crescută, glicorahie și
clorurorahie scăzută și care scad în dinamică în absența tratamentului
specific; elementele celulare sunt reprezentate de limfocite mici, în număr de
zeci, sute). Lăsat în eprubetă la temperatura camerei, LCR face văl din care se
poate evidenția bacilul Koch în bacterioscopia directă.
Cultura
pe mediul Lowenstein se pozitivează la 6-8 săptămâni.
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Produsele patologice recoltate sunt: sputa, lichidul pleural, urina, LCR,
aspiratele de măduvă osoasă, lichidul de ascită, fragmentele de ganglioni.
Recoltarea
produselor patologice:
sputa se
recoltează spontan, după o prealabilă asepsie a cavității bucale cu ser
fiziologic, sau prin aspirarea secrețiilor din arborele bronșic;
lichidul
pleural se recoltează numai de către medic prin puncție pleurală;
urina se
recoltează în caz de suspiciune de tuberculoză renală, dimineața, din prima
micțiune, după o toaletă externă riguroasă. Eliminarea bacililor fiind
intermitentă, se recomandă ca recoltarea să se repete în decurs de câteva zile.
Nu se face examinarea urinei de 24 ore și nu se administrează bolnavului cu o
zi înainte antibiotice și vitamina C;
LCR se
recoltează prin puncție subdurală, în scopul precizării diagnosticului de
meningită tuberculoasă;
aspiratele
de măduvă osoasă, precum și fragmentele de chiuretaj bioptic din
leziunile osoase sunt examinate în cazul stabilirii diagnosticului de
tuberculoză osoasă;
lichidul
de ascită, fragmente de peritoneu, ganglioni mezenterici, se
recoltează prin intervenție chirurgicală, în cazul tuberculozei abdominale,
peritoneale, intestinale;
fragmentele
de ganglioni sau chiar ganglioni întregi (axilari, cervicali, inghinali,
etc.) în tuberculoza ganglionară.
În cazul în care nu este posibilă
prelucrarea imediată a produselor patologice, ele vor fi conservate, în bune
condiții, timp de 24-48 ore, cu excepția urinei care se conservă la + 40C.
1. Examenul direct constă fie, în examinarea frotiurilor, colorate Ziehl-Neelsen, fie
direct din produsul ca atare, fie după
o prealabilă omogenizare și concentrare a acestuia cu NaOH. Bacilii apar sub
formă de bastonașe subțiri, curbați, de culoare roșie, dispuși sub formă de
grămezi sau împerechiați caracteristic în unghi, rar izolați.
Întrucât, prin
evidențierea unor bacili nu se poate identifica specia M. tuberculosis,
rezultatul va fi exprimat în bacili acido-alcoolo rezistenți. Un rezultat
negativ se poate da numai după examinarea a minim 100 câmpuri microscopice.
Bacilii pot fi vizualizați și prin
examenul microscopic în lumină UV, utilizând tehnica de colorare la rece cu un
amestec de auramină-rhodamină. Bacilii vor apărea fluorescenți pe fondul negru
al preparatului.
2.Izolarea. Însămânțarea
produselor patologice pe medii de cultură solide (Lowenstein-Jensen), după o
prealabilă decontaminare (tratare cu NaOH care distruge flora asociată) permite
efectuarea unor teste biochimice de identificare, precum și determinarea
sensibilității germenilor la tuberculostatice.
Multiplicarea mycobacteriilor in
vitro fiind lentă, apariția coloniilor
pe mediul de cultură survine după un timp de incubare de minim 14 zile (maxim 4
săptămâni).
3. Identificarea
coloniilor de mycobacterium tuberculosis se face pe baza caracterelor culturale, și prin teste enzimatice (testul catalazei,
testul niacinei, testul peroxidazei, testul la tuberculostatice).
B. Inoculare la șoarece pentru probele care conțin un număr mic de bacili (LCR).
C. Testul la tuberculină
în absența cicatricei vaccinale,
reacția pozitivă traduce infecția bacilară;
în prezența cicatricei vaccinale:
a.copiii preșcolari (0-5 ani)
cu reacție tuberculinică de 10-14 mm (indurație dură sau foarte consistentă,
necroză, flictene sau reacție generală) sau cu reacție mai mare de 15 mm se
controlează prin radiografii,
b.copiii și tinerii cu
reacții tuberculinice de 10-19 mm (indurație dură sau foarte consistentă,
necroză, flictene sau reacție generală) sau reacție mai mare de 20 mm se
controlează prin radiofotografii.
D. Noi metode rapide de diagnostic
PCR detectează ADN de
M.tuberculosis în LCR;
amplificarea ARN ribozomal;
ELISA detectează antigenele
specifice în LCR,
detectarea acidului
tuberculostearic și mycolic.
4.3. DATE
EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici
principali
1. Sursa de infecție
bolnavii cu
tuberculoză pulmonară deschisă, activă; cei cu tbc extrapulmonar sunt
contagioși numai dacă prezintă cale de eliminare;
infectații
inaparent.
2. Transmiterea:
contact
direct, prelungit cu bolnavul (intrafamilial);
aeriană, prin
picături sau nuclei de picătură;
prin
consum de lapte sau preparate din lapte contaminate, insuficient
prelucrate termic;
prin
obiecte contaminate cu secreții (spută), provenite de de la bolnavi cu
leziuni deschise (rar).
3. Receptivitate
generală; perioada
de 6-12 luni de la infecție, este cea mai cu risc de dezvoltare a bolii clinic
manifeste. Riscul de dezvoltare a bolii este mai mare la copiii până la 3 ani,
scade la copilul mare și crește din nou la adolescent și adultul tânăr.
Reactivarea infecției latente apare deobicei la vârstnici. Susceptibilitatea la
boală este crescută în caz de: silicoză, diabet, gastrectomii, alcoolism,
imunodepresie (bolnavi cu AIDS).
Profilaxie și combatere
1. Măsuri față de izvorul de infecție
depistare: ancheta
epidemiologică, clinic, examene de laborator;
izolarea
cazurilor, obligatoriu în spital până la negativarea produselor patologice (cel
puțin microscopic, 2 luni consecutiv);
declarare nominală,
lunară;
contacții,
vor fi investigați prin IDR la PPD, 2 unități, la copii și tineri până
la 20 ani; cei cu reacție pozitivă vor fi investigați radiologic, iar cei cu
reacție negativă vor fi revaccinați; contacții adulți, vor fi investigați
radiologic, iar la cei suspecți se va face și examen bacteriologic al sputei.
2. Măsuri față de căile de transmitere
se vor lua măsuri de dezinfecție
periodică în focarele în care există bolnavi care nu pot fi izolați în spitale
și terminală la domiciliu în caz internare sau
deces.
3. Măsuri față de receptivi
vaccinare
cu BCG, la nou-născuți, fără
testare la tuberculină și revaccinare la clasa VIII și la 18 ani, după testare (vezi capitolul imunizări).
chimioprofilaxie
cu HIN (Izoniazidă), timp de 6-9 luni, în doză de 300mg/zi la adult
și 10mg/kg la copii, doză unică dimineața.
Este
indicată la :
copiii
contacți (0-5 ani) ai bolnavilor eliminatori de bK, cu reacții la
tuberculină de peste 10mm;
la cei între 6-20 ani, cu reacție peste 20mm, dar fără cicatrice vaccinală;
la cei cu test la tuberculină cu conversie de la negativ la pozitiv;
la cei cu cicatrice vaccinală prezentă, dar la care reacția la tuberculină
este flictenulară sau necrotică, însoțătă de febră, cu dimensiuni de peste 20mm
la copilul de 1-5 ani și de peste 30 mm, la cel de 6-20 ani;
la pacienți infectați cu HIV, cu test ³ 10mm;
la bolnavii cu insuficiență renală cronică, la
gastroctemizați, la pacienți cu tratament
imunosupresor, contacți.
Se vor
respecta examenele radioscopice periodice efectuate cu diverse ocazii (căsătorie,
angajare, etc) și se va insista și pe măsuri de educație sanitară a populației.