Johann Christian Gottlob Baumgarten (1765-1843)

Print Friendly
Share Button

       J.Ch.G.Baumgarten poate fi considerat unul dintre cele mai interesante personalități transilvănene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Originar din Saxonia, s-a născut la Luckau, în 7 aprilie 1765, într-o familie importantă. Tatăl sau a fost co-inspector și vicejude orășenesc al principelui elector de Saxonia și de asemenea director al spitalului local. Mama sa, Wilhelmina Henriette, provenea dintr-o familie nobiliară italiană, Passerini, care a părăsit Italia din pricina tulburărilor legate de ghibelini, în 1328. Bunicul lui Baumgarten, din partea mamei, a fost președinte al Dietei districtului Luckau și consul al orașului.

       A început la 9 ani școala la Luckau, iar în 1784, la 19 ani s-a înscris la Institutul medico-chirurgical din Dresda, pentru ca apoi să se transfere la Universitatea din Dresda, unde a urmat filozofia și medicina. În 1787 își ia licența în medicină și după susținerea unor prelegeri de «historia et theoria plantarum cryptogamicarum» obține titlul de magistru. În 1791 obține titlul de doctor în filozofie cu teza «Disertatio politico-physica de arte decoratoria», un studiu medico-chirurgical despre operațiile pentru refacerea nasului, vindecarea buzei de iepure, implantarea de dinți, etc. In 1790 publica “Flora lipsiensis

       În același an obține doctoratul în medicină cu teza «De corticis ulmi campestri natura, viribus usuquae medica», în care se ocupă de însușirile botanice, chimice și medicale ale ulmului și scoarței sale.  În această perioadă mai publică încă 2 lucrări medicale.

       Pasiunea sa devine însă studiul botanicii. În 1791 de vine membru al «Societății linéene» din Leipzig. În același an pleacă la Viena, unde poate studia botanica și unde îl cunoaște pe marele naturalist Jacquin. Aici are ocazia să intre în contact cu flora transilvană, studiind ierbarele vieneze. Atras de frumusețea florei transilvane, pleacă înarmat cu scrisori de recomandare către familia Brukenthal și către botaniștii transilvani și ajunge în ziua de 4 iulie 1793 la Sibiu. Din acest moment, evoluția lui Baumgarten se leagă definitiv de meleagurile transilvane.

       În 1794 este angajat ca fizic la serviciul sanitar al scaunului Nocrich, apoi la 7 ianuarie 1801 este numit fizic al orașului și scaunului Sighișoara, unde se stabilește. În aprilie 1802 se căsătorește cu Elisabeta Hager, fiica preotului din Rupea și vor avea 4 băieți și 3 fete.

       Baumgarten nu a pierdut nici o clipă legătura cu cercurile botaniștilor din Viena și Leipzig. A fost chemat în multe rânduri, dar el a rămas în Transilvania, unde cercetările sale s-au concretizat în realizarea unui "Herbarum patrium", ce cuprindea 5422 exemplare de fanerogame, aparținând de 2.000 specii și 526 genuri + 343 criptogame. A întocmit de asemenea "Herbarium universale", cu 30.849 exemplare – 15.000 specii și 2415 genuri. Aceste ierbare, incomplete, astăzi se află în colecția Grădinii Botanice clujene.

       La Sighișoara a fost profesor de fizică la Școala din deal, dar cel mai mult a fost apreciat pentru calitățile sale de medic, care l-au făcut cunoscut chiar și peste granițele comitatului, fiind căutat de nobilmea din părțile mai îndepărtate ale țării. Deoarece era bine plătit de nobilime, își putea permite să trateze săracii fără onorariu și plătea chiar el însuși medicamentele celor ce nu și le puteau permite

stirpium       A publicat prima floră descriptivă a plantelor din Transilvania, în 3 volume (1815-16) (Enumeratio stirpium magno Transsilvaniae principatui praeprimis indigenarum in usum nostratum botanophilorum conscripta inque ordinem sexualinaturalem concinnata.). A determinat 245 de unități taxonomice, dintre care unele mai sunt valabile și astăzi.

       A murit la Sighișoara, la 29 decembrie 1843 și este înmormântat la cimitirul din Deal.

 

                                               Dr.Marius Mărginean, Timișoara                                 

 

Bibliografie:

  • Spielmann J. De la Honterus la Oberth (Erika Schneider-Binder), Ed.Kriterion, 1985