Orice medic de familie stie că aparitia unei boli la un membru al familiei are un impact
asupra întregului sistem familial, iar evolutia bolii este influientată de modul în care membrii familiei se mobilizează si se adaptează stresului provocat de boală si nevoilor celui în suferintă
În lume asistenta medicală primară prin medicul de familie si comunitate umană într-un
sistem de sănătate judicios organizat, încearcă ambulator rezolvarea a peste 85% din
îmbolnăvirile acute si cronice.
Eficienta economică a îngrijirii unei boli în familie fată de spital este benefică sistemului
sanitar si societătii fiind de 10 ori mai ieftină.
a. Impactul financiar: adică posibilitatea familiei de acoperi cheltuielile materiale ce implică îngrijirea bolnavului la domiciliul propriu.În acest scop sistemele de sănătate bazate pe
asigurări de sănătate reduc la maximum aceste cheltuieli pentru familie, acordând
medicamente gratuit pentru îngrijirea bolii la domiciliu.
La noi în tară, momentan, un bolnav îngrijit la domiciliu e necesar să suporte o parte din
costul medicamentelor (25-50% si în cazul unei familii cu greutăti financiare solicită
spitalizarea pentru a se bucura de gratuitatea câstigată prin internare si încarcă cheltuielile
cu încă de nouă ori valoarea medicamentelor. Impactul financiar e mai mare atunci când
persoana ce aduce venitul cel mai mare în familie e bolnavă.
b. Impact habitual, adică necesitatea ca familia să se poată organiza,astfel încât să poată
acorda spatiul necesar separat celui în suferintă, cu asigurarea nevoilor fundamentale de
care bolnavul are nevoie pe perioada îngrijirilor: căldură, lumină, aerisire adecvată
etc.Spatiul acordat celui bolnav poate necesita rearanjări fată de distribuirea anterioară si să
fie în contradictie cu necesitătile sau scopurile altor membrii de familie.
c. Impactul psihic asupra membrilor familiei este declansat din momentul în care medicul de
familie dă verdictul de boală. Stresul legat de gravitatea bolii, de probabilitătile de evolutie,
de prognosticul rezervat sau de cronicizarea unei afectiuni, de dependentele sau infirmitătile
pe care le poate genera duc la la ruperea echilibrului familial si la adevărate crize. Adesea
acest impact al bolii asupra membrilor de familie se pot răsfrânge si asupra medicului de
familie. Stresul psihic poate creea dificultăti în perceperea cauzelor si realitătii bolii, iar
supărarea unor membrii de familie se poate manifesta prin acuze la adresa altor membrii de
familie pe care îi consideră "părtasi" la îmbolnăvire sau pe medicul de familie ce nu face uz
de toate cucerilile stiintei "pentru a vindeca" cât mai rapid boala.
d.Impactul structural al bolii asupra familiei e firesc pentru perioade mai scurte (în boli
acute) sau mai lungide timp (în bolile cronice infirmizante). Sarcinile celui în suferintă sunt
preluate de alt membru. Dacă cel bolnav este singurul sustinător al familiei cu copii, acestia
trebuie preluati de membrii familiei lărgite.
Impactul bolii asupra familiei poate fi anihilat sau diminat de actiunile celorlalti membrii de
familie, ale medicului de familie ce poate ajuta familia să identifice asemenea situatii de
impas si să canalizeze actiunile sale prin cunostintele despre familie în restabilirea
echilibrului familiar. Modalitătile folosite sunt:
1. o bună comunicare
-medic de familie-bolnav-medic de familie-membriii familiei -membrii de familie-bolnav
si -membrii de familie între ei.
2. o adaptare compensatorie la nevoile familiei cu o persoană bolnavă, făcând ajustările
necesare momentului în plan: financiar, organizatoric,structural si emotional.
3. o coeziune familială solidă preexistentă bolii sau chiar un echilibru câstigat prin boala unui
membru, la familiile cu probleme. Coeziunea familială scade impactul bolii asupra familiei,
făcând-o validă în confruntarea cu boala.
Fiecare membru de familie, dar în special sistemul familial în totalitate poate influienta în
cazul unei îmbolnăviri evolutia bolii, a gradatiei simptomelor, a adaptării celui în suferintă la
boală si a cresterii gradului de suport psihic si fizic.
Bolnavul nu poate fi învinuit pentru boală, iar membrii de familie e necesar să participe la
preluarea sarcinilor familiale ale acestuia si de a-l scuti de orice eforturi fizice sau psihice pe
perioada îngrijirilor medicale.Impactul familiei asupra bolii este desigur influientat de o serie
de factori:
a. factorul social nu este de neglijat si este unanim acceptat că anumite boli au un caracter
predominant social, iar altele o componentă importantă socială. Situatia familiei în ierarhia
socială poate avea un impact asupra bolii, după cum si facilitătile sociale acordate de unele
sisteme sanitare pot veni în ajutorul familiei în impas.
b. factorul cultural poate influienta familia în atitudinea acesteia sau unor membrii ai săi fată
de medicul de familie si serviciile de sănătate. Acesti factori culturali pot influienta
adresabilitatea la medicul de familie, complianta la tratamentul prescris, precum si
disponibilitatea de a se implica în acordarea unor îngrijiri recomandate.
c. factori traditionali (etnici, religiosi etc.) pot influienta pozitiv sau negativ impactul familiei
asupra bolii.Astfel întâlnim refuzul unor familii de a se adresa medicului de familie sau de a
accepta îngrijirile propuse apelând la obiceiuri populare, îngrijiri empirice sau asteptând
vindecări miraculoase.
Reactiile familiei la boală sunt diferite si medicul de familie e adesea pus în situatia de a
constata:
1. Negarea bolii si aceasta cu cât gravitatea bolii este mai mare si prognosticul mai rezervat.
Scoaterea "în scenă" a unei boli grave, face ca familia în relatia cu medicul de familie să
considere afectiunea ca o lovitură nedreaptă a "soartei" (de ce chiar el?). Negarea este
reactia următoare: "Imposibil !!! Până ieri,nu avea nimic!"
2. Neîncrederea în precizia diagnosti-cului si speranta unor investigatii suplimentare care să
modifice evolutia si prognosticul bolii sunt manifestări frecvente ale familiei fată de medicul
de familie (-Dar poate ar trebui să facă analize mai multe?)
3. Furia si revolta pot cuprinde membrii familiei la impactul cu boala. Protestul lor este o
manifestare a supărării si tensiunii emotionale provocată de verdictul neasteptat.
4. Tristetea, anxietatea sau chiar depresia pot constitui reactii ale familiei la impactul cu
boala si în special atunci când evolutia acestei boli prezintă aspecte înspăimântătoare pentru
membrii de familie ai celui bolnav.Medicul de familie printr-o comunicare eficientă si o relatie
bună cu familia celui bolnav trebuie să o determine să accepte situatia, să se adapteze
compensator pentru a face fată nevoilor celui în suferintă dar si pentru dezvoltarea pe mai
departe a familiei si a împlinirii scopurilor si telurilor propuse.
Negarea, tensiunea, neâncrederea, furia si tristetea trebuiesc înlocuite cu speranta.
Medicul de familie în afara rolului de terapeut prin arsenalul de medicamente si tehnici e
necesar să aducă si alinarea si mângâierea sufletească. E bine dacă medicul de familie
foloseste în acest scop si resursele comunitare (servicii sociale, psihologi, preoti, prieteni
etc.).Boala cu caracterul ei distinctiv poate să facă familia să nu se adapteze la stress, la
schimbările de structură, să rupă coeziunea familiei si să câstige teren în plan psihosomatic
pentru ceilalti membrii de familie. Astfel îmbolnăvirea de o boală cronică a unuia din soti
poate determina cresterea valorilor TA la celălalt sot si adesea a instalării hipertensiunii
arteriale ca boală.
Fazele terminale ale unei boli pot produce familiei emotii si reactii deosebite la stress-ul
determinat de gândul de a pierde pentru totdeauna pe cineva drag din familie. Medicul de
familie trebuie să acorde sprijin medical celui în suferintă dar să se ocupe si de problemele
de adaptare la stress ale membrilor de familie.Îngrijirea bolnavului terminal în mediul familial
este o optiune preferată în traditia poporului român. "Doresc să mor în patul meu", "În casa
mea" si adesea din locuri îndepărtate geografic "doresc să mor acasă!".
Această optiune:
Dar optiunea îngrijirilor terminale în caz de boală în unităti spitalicesti specializate este
preferată de familia cu o comunicare slabă.
Boala în faza terminală are de obicei repercusiuni psihice si psihosomatice asupra membrilor
de familie. Astfel e cunoscută incidenta mare a morbiditătii si mortalitătii prin anxietate,
panică, depresie, suicid sau prin afectiuni psihosomatice:ulcer peptic, hipertensiune etc.
Un aspect deosebit îl poate constitui impactul bolii psihice asupra membrilor familiei. Gravitatea
afectiunii determină adeseori severitatea simptomelor. Afectiunile cu simptome mai putin
severe (anxietate, panică, depresie, tulburări de adaptare, tulburări ale persona-litătii) pot fi
tratate la domiciliu cu impact asupra familiei. Unele manifestări severe precum cele psihotice
sau formele de dementă avansată afectează grav familia si necesită internarea în servicii
specializate. Decizia de a spitaliza un membru de familie implică noi schimbări în sistemul
familial. Adaptarea la această variantă necesită de asemenea interactiunea tuturor
membrilor si a medicului de familie. Schimbările de structură, de roluri în cadrul familiei pe
perioada internării necesită păstrarea coeziunii familiale si a pozitiei celui bolnav în cazul
vindecării.
Pacientul internat este de obicei stresat prin pierderea anturajului familial, complexat de
multitudinea investigatiilor, procedeelor medicale si a numărului mare de contacte noi
stabilite în primele zile de internare (medici de salon, rezidenti, studenti, asistente),precum si
de succesiunea unor evenimente (investigatii paraclinice, vizite în alai, contravizite). Familia
încearcă să păstreze legătura, implicându-se în vizite dese, ajutor material, emotional si
dorind să se implice în programul de îngrijire.După stress-ul initial pacientul stabileste o
comunicare eficientă cu personalul spitalului si procesul de adaptere la conditiile si timpul de
internare, dă familiei sentimentul de înstrăinare. Internarea în servicii psihiatrice pe perioade
foarte lungi poate da sentimentul pierderii unui membru. Adapterea familiei la un asemenea
stress implică un grad de perceptie ridicat al situatiei, o comunicare eficientă interumană si o
coeziune deosebită.
Viata de familie trebuie să-si continue ciclul de dezvoltare si fiecare membru al familiei să-si
atingă scopurile si telurile propuse. Trebuie păstrată dragostea, respectul si demnitatea celui
în suferintă. Nici un efort nu este prea mare pentru ceea ce aduce alinarea si mângâierea în
sânul familiei confruntată cu boala.
Si rolul medicului de familie creste ca valoare în îngrijirile pe care le acordă celui bolnav de o
boală fizică sau psihică, de o boală acută, cronică sau terminală, dar si de a participa activ la
păstrarea echilibrului familial, a coeziunii familiale si a sănătătii familiei confruntată cu boala,
deoarece "bolile există din antichitate fără vreo schimbare. Noi suntem cei care ne-am
schimbat în sensul că am învătat să surprindem în ele aspecte pe care altă dată le ignoram".
(J.CHARCOT)
"Bolnavul îsi are existenta sa, căminul său,pasiunile, meseria, ambitiile sale.Un medic are datoria să tină seama de ele, să le analizeze si să le cântărească" (R. Moreau)
I.Impactul bolii asupra familiei
II. Impactul familiei asupra bolii