Familia ca un grup relativ închis posedă o structură social psihologică aparte a relatiilor
interpersonale. În studiul acestora, în prim plan se situează legăturile functionale dintre
indivizi care îndeplinesc anumite roluri, adică urmează anumite norme si modele de
comportament proprii acelei culturi din care fac parte. Nucleul relatiilor intrafamiliale, ca si în
oricare alt grup social, îl constituie activitatea în comun orientatâ spre realizarea problemelor
familiei.
Într-un trecut nu atât de îndepărtat, bărbatul a fost acela care îndeplinea munca fizică grea si
purta răspunderea morală pentru bunăstarea familiei. În timpul de fată există un decalaj
considerabil între conceptiile traditionale despre rolurile "bărbătesti" si "femeiesti" si
distributia reală a îndatoririlor în familie, astfel încât, de multe ori, femeia este aceea care
este obligată să ducă greul grijilor cotidiene. Aceste circumstante generează adesea
conflicte, mai ales în familiile tinere. Asadar, dacă în trecut stabilitatea familiei era bazată pe
respectarea strictă a rolurilor si traditiilor prescrise (sotului drepturile si obligatiile "bărbătesti",
sotiei cele "femeiesti"), în prezent unul din factorii stabilitătii relatiilor conjugale îl reprezintă
iesirea din cadrul traditional al acestor prescrieri. Astfel, în familia modernă sotul trebuie să-si
asume o parte a obligatiilor femeiesti, iar rolul femeii include unele sarcini care dintotdeauna
au fost considerate bărbătesti.
Depăsirea stereotipurilor vizavi de functiile sotului si sotiei produsă datorită schimbărilor
survenite în statutul social economic al familiei, a condus inevitabil la o restructurare
profundă a autoconstiintei femeii. Acum, femeia se poate manifesta ca personalitate si în
afara familiei. Acest fapt a influentat si statutul bărbatului în familie, rolul său încetând de a
mai fi dominant în mod neconditionat. În cazul când bărbatul stăruie asupra stereotipurilor
traditionale de "cap de familie", contradictiile apărute se soldează cu deteriorarea relatiilor
conjugale. In consecintă femeia este adesea nevoită să plătească scump independenta
dobândită, rămânând singură cu copiii, iar bărbatul la rându-i pierde pretioasă sursă de
căldură, grijă si sigurantă intimă. Copiii sunt acei care suportă cea mai mare parte a
consecintelor nedorite ale conflictului. Impactul fenomenului descris asupra familiei moderne
se manifestă în cresterea numărului de divorturi, a numărului de familii incomplete, scăderea
natalitătii. În situatia socială creată, familia este un bun a cărei pierdere atât indivizii, bărbati
si femei, cât si întreaga societate, îl plătesc scump.
Alt aspect al relatiilor interpersonale în familie tine de relatiile de apreciere emotională care
includ părerile si reflectărilor reciproce ale sotilor despre caracterul, calitătile sau actiunile lor.
Aceste aprecieri sunt axate în special pe dihotomia "place - nu place". Sentimentul de
îndrăgostire care de multe ori este determinant pentru decizia de a se căsători, este orientat
în totalitate spre primul component al opozitiei susnumite. Orice miscare, orice cuvânt al
obiectului adorat îl înduiosază pe îndrăgostit. Treptat, însă, aceste aprecieri subiective sunt
supuse unei corectii: aceleasi trăsături ale caracterului, maniere, obisnuinte ale sotului
(sotiei) produc emotii total opuse. Această "metamorfoză" este cauza frecventă a asa
numitei "nepotriviri de caractere" care este invocată în unele procese de divort.
Un aspect major al legăturilor familiale îl constituie relatiile de motivatie personală, care
presupun orientarea în motivatia lăuntrică a altui om. Acest aspect se realizează în dorinta
de a-si desfăsura activitatea în avantajul partenerului de căsătorie, al întregii familii. Ca
indice al existentei unor relatii de motivatie personală bune serveste întelegerea reciprocă
deplină care se exprimă în solicitudine, compasiune, sensibilitate fată de preferintele,
dorintele si starea sufletească a partenerului. Această întelegere reciprocă apare pe fundalul
unei apropieri psihologice speciale dintre soti, care evoluează în timp si este diferită la barbati si femei. Se constată că una din cauzele principale ale conflictelor în familie este
interpretarea gresită de către soti a motivelor unul altuia si invocarea unul altuia a unor
intentii inexistente. Unul din mecanismele psihologice cele mai importante de perfectionare a
relatiilor de motivatie personală este mecanismul identificării care constă în puterea de a se
situa pe pozitia celuilalt, aceasta ducând la acordarea reciprocă a conceptiilor si punctelor de
vedere, ca bază a întelegerii reciproce.
Relatiile intrafamiliale sunt armonioase în măsura în care ele răspund principiului umanist -
formarea unei atitudini fată de celălalt, care la rândul său presupune generozitate, respect si
exigentă reciprocă. Toate aceste asigură un climat social psihologic favorabil în familie fără
de care nu pot fi create conditiile necesare pentru educarea copiilor.
Dereglarea functiilor familiei creează stări frustrante la membrii familiei, care la rândul său
sunt cauzele diferitor maladii psihogene. Primele semne ale dezorganizării familiei se
exprimă în asa numită "anxietate familială", adică o stare de anxietate slab constientizată si
slab localizată la unul sau ambii soti. Anxietatea familială se caracterizează prin îndoieli,
frică, susceptibilitate cu privire la familie în general, la sănătatea membrilor familiei,
conflictele din familie. De obicei, astfel de anxietate nu se răspândeste la sferele
extrafamiliale - la relatiile între vecini, cele de prietenie sau profesionale. Aspectele
principale ale anxietătii familiale sunt lipsa posibilitătii de a se apăra, incapacitatea de a
organiza mersul evenimentelor în familie în directia dorită. Individului cu anxietate familială îi
lipseste sentimentul propriei importante, oricât de importantă n-ar fi pozitia lui în ierarhia
familială.
Vă propunem un mic chestionar pentru analiza stării dv emotionale în familie, care contine
21 de afirmatii pe care le cititi în ordinea în care sunt dispuse, încercuind în fisa răspunsurilor
numerele afirmatiilor cu care, în general, sunteti de acord. Numerele acelor afirmatii cu care
nu sunteti de acord, tăiati-le.
FISA RASPUNSURILOR
După ce ati răspuns la toate intrebările, numărati câte afirmatii ati încercuit în fiecare rând,
câte ati eliminat. 5-6 afirmatii încercuite într-un rând arată că anxietatea dv este bazată pe
un complex de vinovătie, respectiv pe o traumatizare psihică sau o nevrotizare provocate de
familia dv. SI invers, 5-6 afirmatii tăiate în rândul respectiv arată că nu aveti probleme de
genul acesta în familia dv. Nivelul anxietătii se consideră înalt dacă în total în toate cele trei
rânduri ati încercuit 14 sau mai multe numere.