Patologia informationalã este determinatã pe de o parte de faptul cã în anumite situatii, informatia poate deveni ea însãsi un factor patogen, iar pe de altã parte de faptul cã pentru a putea desfãsura numeroasele procese de reglare, organismul a devenit un extraordinar de complex sistem de comunicatii si cã toti factorii patogeni care actioneazã asupra organismului vor actiona în acelasi timp si asupra sistemului sãu de comunicatii sau a semnalelor care circulã prin acest sistem.
Desigur cã descoperirea patologiei informationale presupune privirea organismului si dintr-un alt punct de vedere, mai ascuns si mai subtil. De aceea cartea începe cu un capitol foarte dezvoltat în care se aratã cã sãnãtatea este rezultatul unor procese de reglare. Adicã ea nu este o stare, ci un proces, care trebuie sã se desfãsoare necontenit si care are nevoie nu numai de substantã si de energie, ci de informatie.
Capitolul urmãtor se ocupã de particularitãtile informatiei, arãtându-se cã deoarece reprezintã un alt aspect al realitãtii, informatia are alte legi de conservare si de transformare, pe care Adrian Restian, le-a descris încã din 1980. De aceea informatia nu trebuie confundatã cu substanta sau cu energia, asa cum se întâmplã de obicei.
Se discutã apoi despre nevoia de informatie, despre organismul uman ca sistem de comunicatii si de profilarea organelor, din care unele, asa cum este cazul sistemului nervos, au devenit niste organe informationale. In legãturã cu sistemul de comunicatii al organismului uman, autorul aratã cã nu numai acizii nucleici, sau mesagerii sinaptici, ci absolut toate moleculele participã, într-un fel sau altul, fie la structura sistemului, fie la transmiterea informatiilor prin acest sistem.
In partea a doua a cãrtii, autorul descrie rolul patogen al informatiei si în primul rând stresul informational pe care el l-a descris în revista " "Agressologie" încã din 1969. Se continuã apoi cu aspectul informational al oboselii, cu natura informationalã a anxietãtii si a depresiei, cu etiopatogenia informationalã a bolilor psihice si psihosomatice. Cu aceastã ocazie autorul aratã cã multe tulburãri pe care le întâlnim în patologia umanã au, de fapt, o etiologie informationalã. Si acest lucru este foarte important în zilele noastre, în care anul contemporan este din ce în ce mai solicitat din punct de vedere informational.
Pentru a întelege mai bine rolul informatiei în patologia umanã trebuie sã avem însã mereu în vedere faptul cã majoritatea informatiilor, necesare mecanismelor de reglare, nu se transmite prin intermediul semnalelor nervoase, ci prin intermediul informatiei moleculare si cã, de fapt, toate semnalele nervoase ajung în cele din urmã pe niste molecule, care duc informatia primitã dinãuntrul sau din afara organismului, pânã la nivelul celor mai impotante celule. Autorul aratã cã informatia molecularã a reprezentat tocmai pasul pe care sistemele biologice l-au fãcut pentru a trece de la chimie la biochimie. Cu ajutorul informatiei moleculare putem întelege mai bine nu numai etiopatogenia bolilor psihosomatice, ci a tuturor bolilor.
Pentru cã fiecare moleculã transportã odatã cu substanta si cu energia, din care este formatã, si o anumitã informatie molecularã reprezentatã de configuratia spatialã a moleculei respective, capabilã de a fi recunoscutã de o moleculã cu conformatie spatialã complementarã. In felul acesta enzima poate recunoaste molecula de substrat asupra cãruia trebuie sã actioneze, anticorpul poate recunoaste antigenul pe care trebuie sã-l neutralizeze, iar hormonul poate recunoaste receptorul de care trebuie sã se lege. In felul acesta toate moleculele poartã cu ele odatã cu substanta si cu energia din care sunt formate si programul lor de prelucrare. Si modificãrile informationale nu vor fi identice cu modificãrile substantiale. Ar fi suficient sã arãtãm cã o micã modificare a conformatiei spatiale poate duce la modificarea informatiei antigenice, determinând eliminarea unor molecule care ar putea functiona normal, asa cum se întâmplã în bolile autoimune.
Cartea continuã cu un capitol privind prevenirea si tratamentul tulburãrilor de naturã informationalã si cu o bibliografie care cuprinde 536 de titluri, din care 110 sunt lucrãri ale autorului, din care foarte multe au fost publicate în revistele de specialitate din strãinãtate.
Adrian Restian aratã cã informatia este un parametru ascuns al patologiei umane , pentru cã în spatele modificãrilor moleculare se aflã , de fapt, niste modificãri informationale.Si desigur cã descoperind esenta ascunsã a fenomenelor patologice, cartea lui Adrian Restian poate deschide noi posibilitãti de prevenire si tratament. De aceea ea trebuie cititã si asimilatã, pentru cã multe din tulburãrile cu care ne confruntãm în mod curent în practica medicalã, au de fapt , o etiopatogenie informationalã. Iar Adrian Restian a fost primul care a arãtat si a dezvoltat acest lucru, cartea lui fiind prima carte de patologie informationalã din lume.