Cercetarea în medicina familiei

 

 

Cercetarea în medicina familiei poate avea 4 mari directii:

1. Cercetarea fundamentală

2. Cercetarea clinică

3. Cercetările privind îngrijirile de sănătate

4. Cercetări privind sistemele de sănătate

 

Ca definitie, cercetarea în medicnă genarală poate fi considerată cercetarea făcută în contextul medicinii primare.

 

 

1. Cercetarea fundamentală

 

Cercetarea fundamentală are ca scop formularea unor provocări în legătură cu metodele de măsurare a nivelului sănătătii, de cercetare al comunicării medic-pacient în medicina primară. Un domeniu la îndemână este reprezentat de cercetările epidemiologice, care pot fi efectuate în asistenta medicală primară:

- studierea evolutiei incidentei si prevalentei.

- evolutia naturală a bolilor.

- studierea factorilor de mediu si a influentei lor asupra stării de sănătate.

- cercetarea factorilor sociali si implicatiile lor asupra sănătătii.

- studierea caracteristicilor populatiei cu o anumită problemă de sănătate

 

2. Cercetarea clinică

 

Cercetarea clinică implică unul sau mai multe procese în care este implicat medicul generalist în activitatea sa si rezultatul (outcome) pe care îl produce asupra sănătătii pacientului. De exemplu, pot fi studiate relatiile dintre anumite tipuri de investigatii si tratamentele efectuate sau care sunt efectele unor tratamente sau procedee asupra evolutiei bolnavului, etc. Cercetările clinice efectuate în conditii de spital, evident vor duce la rezultate care nu întotdeauna se suprapun peste situatia întâlnită în teren. În fig.6 (pag.24) putem observa că doar 1,5 % din pacienti beneficiază de asistentă medicală secundară si tertiară, deci studiile epidemiologice făcute aici nu se pot suprapune pe întreaga populatie. În tara noastră probabil că serviciile secundare sunt folosite în măsură mai mare, dar este cunoscut faptul că multe cazuri ar putea fi rezolvate ambulator.

 

 

3. Cercetarea serviciilor de sănătate

 

Fată de primele două tipuri de cercetare, în acest caz este vorba de o cercetare în care cel putin una dintre variabilele luate în studiu nu pot fi traduse în termeni biomedicali conventionali. Pot fi realizate studii privind impactul unor metode de diagnostic (ex. de tip screening) asupra populatiei, satisfactia pacientilor privind diverse aspecte din medicina generală, impactul programelor de promovarea sănătătii, etc. Este important pentru un sistem de sănătate ca aceste cercetări să fie efectuate din interiorul medicinii generale, pentru a lua măsurile necesare de corectare.

 

 

4. Cercetarea sistemului de sănătate

 

Acest tip de cercetare se axează pe studierea relatiilor între componentele sistemului de sănătate. Sunt luate în discutie designul si procesarea de la diverse nivele ale sistemului de sănătate, cu accentul asupra medicinii primare. Pot fi luate în studiu diversele tipuri de influente politice, sociale, economice care au impact asupra organizării serviciilor de sănătate si a modului lor de functionare.

În practică aceste cercetări arată cum influentează acesti determinanti infrastructura îngrijirilor primare din cadrul serviciilor de sănătate.

Evident, distinctia între aceste 4 tipuri de cercetări nu este întotdeauna clară; acest lucru însă nu influentează importanta rezultatelor si valoarea cercetărilor.

O formă particulară de cercetare practică poate fi reprezentată de înfiintarea unor dispensare-santinelă, repartizate pe tot teritoriul tării, care pe lângă colectarea unor date precise epidemiologice si administrative destinate sistemului statistic al Ministerului Sănătătii sau caselor de asigurări, ar putea efectua cercetări interesante. Această practică este utilizată în multe tări din lume, cu rezultate bune. Pentru aceasta este nevoie însă de implementarea unui sistem informational computerizat coerent si unitar la nivel national.

Dispensarele santinelă, legate printr-o retea de computere, ar putea fi coordonate de un centru judetean sau regional, sau de către departamente de medicina familiei din institute de cercetare (ex. Institutele de Igienă, Sănătate Publică, Servicii de Sănătate si Conducere). Astfel medicii generalisti din teritoriu ar putea beneficia de sprijinul cercetătorilor cu experientă, în cadrul unor cercetări comune, sau individuale. Datele furnizate ar putea fi astfel folosite si la întocmirea programelor de sănătate pe plan local si national.

Pornindu-se de la informatiile de bază furnizate de dispensarele santinelă, pot fi elaborate programe pilot pentru arii geografice compacte care să studieze:

- existenta problemelor de sănătate;

- interventiile medicului generalist;

- relatiile medic-pacient;

- evolutia morbiditătii pe afectiuni;

- consumul de servicii de sănătate la nivelul asistentei primare;

- rezultatele asistentei medicale primare asupra stării de sănătate a populatiei.

Rezultatele acestor studii vor constitui fundamentul stiintific în elaborarea standardelor în medicina generală, al standardelor pentru evaluarea calitătii actului medical si, de ce nu, pentru elaborarea unor documente periodice pentru informarea politicienilor si a populatiei privind starea de sănătate si nivelul cheltuielilor pentru sănătate. Acest din urmă instrument este folosit pe scară largă în tările dezvoltate, pentru constientizarea populatiei, care este de fapt beneficiarul serviciilor de sănătate si totodată cel care finantează sistemul.

Toate aceste cercetări au în ultimă instantă un caracter defensiv si sunt esentiale într-o societate democratică în care toate profesiile sunt expuse ochiului public.

Cercetarea este însă, în toate domeniile de stiintei, strânslegată de învătământ. Încă o dată, trebuie subliniat că introducerea unui învătământ universitar de medicină generală reprezintă o necesitate.

Cercetările populationale, cele cu caracter epidemiologic sunt mai usor de efectuat. Cecetările mai aprofundate necesită o bază materială solidă, o metodologie, finantare si personal cu experientă. În fig.7 sunt prezentati câtiva factori care pot influenta cercetarea în medicina generală, care trebuie luati în seamă si găsite solutii pentru învingerea lor.

De asemenea, cercetarea va trebui sustinută si de publicatiile de medicină generală. Există în prezent două publicatii în tara noastră, Medicina Familiei si Revista Medicală Română, care, cu toate greutătile încearcă să ajute învătământul si cercetarea cercetarea în medicina generală. În Medicina Familiei sunt publicate cursuri din programa rezidentilor de medicină generală, propuneri de standarde nationale, materiale de sinteză, noutăti. Revista Medicală este axată mai mult pe publicarea unor cercetări, standarde si colaborări interdisciplinare. Rolul acestor publicatii poate fi crescut prin participarea lor chiar în procesul de pregătire profesională continuă prin publicarea unor teste.