ANGINE ACUTE STREPTOCOCICE

1. DEFINIŢIE

inflamaţii ale faringelui şi amigdalelor palatine

2. ETIOLOGIE

streptococul bhemolitic, grup A

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecţiunea are răspândire universală, cu evoluţie endemică-sporadică, sau epidemică mai ales sub formă de focare familiale sau în colectivităţi de copii preşcolari şi şcolari mici. Incidenţa la 100.000 locuitori, în ţara noastră, s-a situat în ultimii ani în jurul valorii de 50, valoare care nu indică morbiditatea reală prin această boală, datorită fie nediagnosticării ei, fie neraportării sau autotratamentului. Cazurile apar mai frecvent în sezonul rece al anului.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Incubaţia : este de 2-4 zile.

Debutul anginei este de obicei brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, vărsături. Examenul cavităţii bucale evidenţiază un eritem şi edem al faringelui posterior, cu edem al luetei. Amigdalele sunt hipertrofiate, roşii şi deseori acoperite cu un exudat purulent.

Angina foliculară

Foliculii limfatici de la nivelul amigdalelor pot fi mult hipertrofiaţi, proeminând la suprafaţa amigdalelor.

Angina ulcero-necrotică

În cazurile severe se produc mici ulceraţii şi necroze la nivelul amigdalelor sau inflamaţii extinse ale amigdalelor şi ţesuturilor învecinate, adesea unilateral.

Angina pseudomembranoasă

Depozitele purulente de la suprafaţa amigdalelor pot conflua, formând pseudomembrane. Adenopatia regională submaxilară şi latero-cervicală este mereu prezentă. Bolnavii prezintă dureri spontane, agravate de deglutiţie, disfagie, voce nazonată, tuse uscată.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Se bazează pe evidenţierea streptococului b-hemolitic de grup A în cultura din exudatul faringian;

Hemograma arată leucocitoză cu neutrofilie;

Testele serologice evidenţiază, după 2-3 săptămâni, un titru crescut de anticorpi anticorpusculari şi anti-enzime ( ASLO, anticorpi anti-M si anti - MAP).

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Izvorul de infecţie

bolnavii cu angină streptococică;

infectaţi inaparent sau cu forme clinice atipice;

purtătorii nazali sau faringieni de streptococ b hemolitic tip A, care sunt în medie 20% din populaţie.

2. Transmiterea

aeriană, prin picături;

indirectă, prin obiecte contaminate, sau pe cale digestivă, la copii (prin consum de lapte contaminat).

3. Receptivitatea

generală

4. Imunitatea

antibacteriană, specifică de tip, este labilă

Profilaxie şi combatere

1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie

depistare: epidemiologic, clinic, laborator;

declarare: numeric, lunar ;

Focarele cu 5 cazuri şi peste, vor fi anunţate în ziua depistării.

izolare: la domiciliu, până la dispariţia semnelor clinice, eventual sterilizare bacteriologică.

În colectivităţile de copii, în care au apărut mai multe cazuri se face triaj epidemiologic zilnic, educaţia sanitară a copiilor şi a angajaţilor privind modalităţile de transmitere, eventual control bacteriologic.

Purtătorii depistaţi în focar, vor fi trataţi timp de 10 zile cu Penicilină V.

2. Măsuri faţă de căile de transmitere

în caz de focar epidemic- dezinfecţia obiectelor copiilor, respectarea normelor de igienă a colectivităţilor, aerisirea camerelor, interzicerea folosirii în comun a unor obiecte (pahare).

3. Măsuri faţă de receptivi

profilaxie cu penicilină în colectivităţi mici;

supraveghere bacteriologică (exudat nazo-faringian) în colectivităţile de copii în care au apărut mai mult de 5 cazuri;

dacă portajul în colectivitate depăşeşte 5-8% - semnal de alarmă.

5. TRATAMENT

Se va utiliza schema uzuală de tratament antibiotic, cu penicilină sau macrolide (eritromicină, claritromicină, roxitromicină, azitromicină), dezinfecţie nazo-faringiană, tratament simptomatic.