Acum de sarbatori, haideti sa ne ocupam un pic si de sufletul nostru. Va propunem o lectie despre fericire, despre cum functioneaza creierul nostru, despre cum se sintetizeaza fericirea! Fericirea naturala si fericirea sintetica!
Dan Gilbert, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, autorul cărţii Stumbling on Happiness, contestă ideea că vom fi nefericiţi dacă nu obţinem ceea ce ne dorim. "Sistemul imunitar" al psihicului nostru ne permite să fim cu adevărat fericiţi chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum le-am plănuit.
Ei bine, s-a dovedit că, atunci când creierele se triplează în mărime, ele nu doar devin de trei ori mai mari, ci capătă şi structuri noi. Iar unul dintre principalele motive pentru care creierul nostru a crescut aşa de mare este că a căpătat o porţiune nouă, denumită lobul frontal. Şi în special o parte a acestuia, numită cortex pre-frontal. Ce face cortexul pre-frontal pentru tine ca să justifice rearanjarea arhitecturală completă a craniului uman în doar o clipă la scara de timp a evoluţiei?
Ei bine, cortexul pre-frontal face o mulţime de lucruri, dar unul dintre cele mai importante lucruri pe care le face este acela că e un simulator de experienţe. Piloţii aerieni exersează în simulatoare de zbor ca să nu comită greşeli reale în avioane. Fiinţele umane au această minunată adaptare care le permite să treacă prin diverse experienţe în capetele lor înainte să le încerce în viaţa reală. Asta e o şmecherie pe care niciunul dintre strămoşii noştri nu o poate face şi pe care niciun alt animal nu o poate face la fel de bine ca noi. Este o adaptare minunată. La acelaşi nivel cu degetele opozabile, poziţia bipedă şi limbajul, este unul dintre lucrurile care au făcut ca specia noastră să coboare din copaci şi să ajungă în mall. ……
Strâmbăm din nas fiindcă credem că fericirea sintetică nu e de aceeaşi calitate ca ceea ce am putea numi fericire naturală. Ce înseamnă aceşti termeni? Fericirea naturală este ceea ce simţim atunci când obţinem ceea ce vrem, iar fericirea sintetică este ceea ce facem atunci când nu obţinem ceea ce vrem. Iar în societatea noastră credem cu tărie că fericirea sintetică este una inferioară. De ce credem asta? E foarte simplu. Ce fel de motor economicar mai continua să duduie dacă am crede că a nu obţine ceea ce vrem ne poate face la fel de fericiţi cu a-l obţine?