Factorii din mediul extern organizatiei

 

Una dintre cele mai importante caracteristici ale organizatiei constă în capacitatea ei de a se adapta la conditiile externe.

O organizatie trebuie să se adapteze în permanentă schimbările rapide care au loc în exteriorul organizatiei. Ea trebuie să adopte structuri mai putin formale, mai descentralizate si specializate pe activităti si preocupări, structuri care pot fi adaptate mai rapid si mai eficace, în functie de schimbări.

Structura traditională, ierarhică si centralizată, cu lungi canale de trasmitere a autoritătii, cu sistemul informational de la vârf spre bază nu face fată unor adaptări rapide la schimbare.

Weber afirma că stabilitatea structurii este considerată ca unul dintre avantajele majore ale birocratiei (59). Teoreticienii moderni sustin însă că stabilitatea nu este un atu în sine; în perioadele caracterizate prin schimbări permanente în ceea ce priveste solicitările la adresa organizatiei si a cunostintelor necesare desfăsurării activitătii, organizatiile care nu se pot adapta din mers, nu vor supravietui.

Oricum, tezele privind designul organizatiei nu trebuie luate ad literam, ci trebuie interpretate ca sugestii care permit evaluarea proceselor care au loc în organizatie si metodele de coordonare care ar trebui folosite.

În stabilirea structurii unei organizatii, conducătorii ei trebuie să tină seama de factorii politici, sociali si profesionali din interiorul si din exteriorul organizatiei. Acest lucru devine, poate, chiar mai important în cazul unei organizatii cum este cea a medicilor de medicină generală, care este supusă constrângerilor politice si legale. Trebuie luate în calcul structurile care favorizează adaptarea la mediu, pentru a putea face fată schimbărilor constante din mediul extern.

Principalii actori din exterior care influentează organizatia medicilor generalisti sunt:

- decidentii politici (politica generală si politica sanitară)

- clientii - pacientii

- grupurile de cetăteni

- membrii ai altor organizatii.

Decidentii politici sunt cei care autorizează si finantează activitătile organizatiilor publice. Ei sunt persoane ale administratiei, functionari investiti cu anumite puteri, conducătorii institutiilor centrale sau locale, care, desigur, pot influenta într-un fel sau altul activitatea medicilor generalisti. În situatia ideală, organizatia trebuie să întretină relatii de colaborare cu acestia, pentru a obtine sprijinul necesar în activitatea lor. Un rol important îl poate reprezenta lobby-ul la nivelul organismelor de decizie, sau chiar delegarea unor membrii ai organizatiei care să initieze si să sprijine initiativele organizatiei, sau să încerce să controleze amenintările posibile la adresa organizatiei.

Clientii si grupurile de cetăteni sunt actori importanti ai mediului extern, prin însăsi ratiunea de a fi a profesionistilor din medicina primară. Plângerile si nemultumirile acestora, adresate organizatiei sau altor institutii nu fac decât să scadă prestigiul si puterea organizatiei. Grupurile de cetăteni care sustin activitătile organizatiei trebuie mobilizate pentru a pune în valoare interesele organizatiei, care pot deveni si interesele lor,  în fata factorilor de decizie. Pentru aceasta trebuie însă realizată constientizarea populatiei, care să reactioneze în cunostintă de cauză. În acest sens poate fi folosită mass media si în special publicatii destinate populatiei. Nemultumirile cetătenilor privind membrii organizatiei trebuie analizate si luate măsurile necesare pentru îndreptarea situatiei.

Celelalte organizatii care pot interactiona cu organizatia medicilor generalisti trebuie, de asemenea, luate în calcul. Interesele acestora, care pot fi de ordin financiar, sau legate de prestigiu, pot influenta, mai ales negativ activitatea organizatiei. Ele se vor manifesta ca oponenti la multe actiuni care vizează întărirea pozitiei medicilor generalisti. Exemple există, de la rezistenta fată de recunoasterea medicinii generale si până la rezistenta fată de o aplicare reală a reformei sanitare.

Din punct de vedere, caracteristicile mediului extern turbulent au fost descrise de mai multi autori. Astfel, Emery si Trist (42) defineau 4 nivele ale complexitătii legate de mediul extern al organizatiei, în functie de numărul altor actori din sistem si în functie de comportamentul previzibil la cel mai de jos nivel. Aceste 4 nivele variau de la nivelul cel mai complex, reprezentat de un mediu atât instabil, cât si dens populat de actori si organizatii, astfel încât consecitele unei actiuni întreprinse sunt imprevizibile, iar planificarea strategică trebuie să se bazeze pe actiuni conjugate sau pe fuzionări, până la mediul calm si dispersat, în care organizatiile au legături între ele si îsi planifică activitatea fără a se preocupa de reactiile celorlalti.

Thompson (58) aprecia că dimensiunile cele mai importante ale organizatiei sunt stabilitatea si omogenitatea mediului extern.