Formele
de invatamant universitar
Formele prin care medicina familiei ar
putea contribui la procesul de învătământ ar putea fi:
1. Învătământul teoretic
Există mai multe domenii în care ar
putea fi predate în cadrul medicinii de familie:
- Istoricul bolilor; medicii de familie
se întâlnesc cu bolnavi în diverse stadii ale bolilor, în evolutia lor, fiind
în cei ce se întâlnesc cu semnele si simptomele precoce de boală. Momentul în
care bolnavul este internat corespunde unui stadiu vansat al bolii, momentul
debutului fiind pierdut (Fig.6). Medicii de familie furnizând asistenta
medicală continuă, trebuie să cunoască toate fazele bolii. Acest aspect poate
fi predat studentilor cele bine de către medici de familie cu experientă.
Sesizarea elementelor de subiectivitate ale pacientului si ale medicului în
procesul diagnostic.
- Bolile comune sunt rar întâlnite în
spital; medicii de familie sunt capabili să predea aceste semne si simptome cu
care se confruntă în activitatea de zi cu zi. De asemenea, simptomele slab
diferentiate, suferintele fără substrat organic pot fi predate.
- Întelegerea motivelor prezentării la
medic si întelegerea bolilor, poate fi studiată de studenti în cadrul medicinii
generale. Pot fi predată de medici generalisti relatiile între aspectele
fizice, psihologice si sociale ale bolilor, de asemenea, asocierile patologice
la acelasi pacient, comorbiditatea.
- Efectele bolii asupra stilului de
viată, inclusiv asupra capacitătii de muncă si efectele bolii asupra celorlalti
membrii ai familiei pot fi predate în cadrul medicinii de familie. Ce înseamnă
“bolnav”? Care sunt consecintele bolii asupra individului si asupra altora?
- Aspectele de epidemiologie clinică a
morbiditătii- care este prevalenta bolilor în medicina generală, care sunt
bolile curente, cum se diagnostichează bolile în stadiu precoce.
- Preventia în medicina de familie,
evitarea iatrogeniei.
- Aspecte etice ale medicinii de
familie, alegerea deciziei corecte în practica de zi cu zi. Care sunt
motivatiile medicului ? Care sunt
drepturile si îndatoririle medicului, secretul profesional, metodele de comunicare
medic-pacient
- Relatiile medic-pacient,
medic-familie, medic-medic, medic-farmacist
-Notiuni de medicină comunitară si implicarea medicului de
familie în problemele de sănătate publică.
Obiectivele învătământului universitar teoretic de
medicină generală:
1. Identificarea medicului de medicină
generală:
- ce reprezintă medicul generalist la oras si în rural ?
- organizarea unei zile din activitatea medicului generalist
- medicul generalist nu este doar medic, el este si un
antreprenor, o persoană care intervine în societate, este un gestionar al
sănătătii fiecărui pacient al său, dar si al colectivitătii.
2. Construirea unui model de
identificare cu medicul generalist
- integrarea medicului generalist în sistemul de îngrijiri
comunitare
- participarea studentului la activitatea dintr-un cabinet de
medicină generală.
- identificarea si analizarea functiilor medicului de medicină
generală
- abordarea si întelegerea demersului medical în MG.
- deschiderea spre o întelegere a aspectelor psihologice ale
relatiei medic-pacient.
Rezultatele studierii medicinii
familiei ar trebui să se concretizeze în întelegerea că:
1.
Bolnavul nu este singur.
- abordare sistemică si relatională
- semiologia familiei, etapele vietii
de
familie
- medicina empirică
2.
Medicul nu este singur:
- locul medicului în societate
- relatiile sale cu alte persoane care
intervin d.p.d.v. medico-social; relatiile
cu familiile pacientilor.
- elementele de politică sanitară
- abordarea socială si economică.
- perspectivele în timp- care va fi
pozitia
medicului generalist în viitor
3.
Comunicarea
- comunicarea medic-pacient
- comunicarea centrată pe relatiile cu
ceilalti actori ai sistemului de sănătate
- tehnici de comunicare.
Studiul tehnicilor de comunicare
trebuie să se facă treptat, cu abordare diferentiată în functie de maturarea
permanentă a studentilor în cursul procesului de învătământ.
4.
Ideea de miscare.
- abordarea “omului global” care
evoluează în timp, adaptându-se atât la
schimbările treptate ale societătii,
cât si
la schimbările biologice, individuale.
- notiunea de timp: medicul generalist
îsi pregăteste deciziile în timp, în
paralel
cu evolutia biologică a pacientului
5.Demersul
diagnostic, (etapele diagnosticului): abordarea notiunilor de demers predictiv-
care nu are nimic comun cu “flerul” sau “sentimentul că...”, ci se bazează pe
notiuni stiintifice, pe experienta practică, pe evaluarea riscului în fata
bolii.
6.
Demersul decizional (luarea deciziei)- este urmarea demersului predictiv si se
concretizează în decizia pe care trebuie să o ia medicul privind pacientul
respectiv.
Este evident că aceste probleme nu pot
fi realizate imediat. Profesorii de medicina familiei trebuie să-si elaboreze
ei singuri programa de învătământ. De asemenea, învătământul trebuie sustinut
de cercetare. S!e poate începe pe baza rezultatelor din medicina primară a
altor tări, dar, treptat, cercetarea în medicina familiei va trebui dezvoltată
si în România, pentru a putea contribui la ridicarea calitătii asistentei acordate pacientilor.
Cu titlu de exemplu, prezentăm
următoarele teme ce ar putea face parte dintr-o programă de învătământ pentru
studentii din anii clinici:
1. Medicină internă:
-polipragmazia si iatrogeneza
-tratamentul factorilor de risc la persoanele vârstnice
2. Pediatrie:
-atitudinea în urgentele pediatrice
-consilierea pedagogică a familior cu copii
-patologia curentă în orase
-implicatiile mediului social asupra tinerilor
3. Obstetrică-ginecologie:
-locul medicului MG în depistarea afectiunilor de
obstetrică-ginecologie
-diagnosticarea neoplasmului la femei în stadii precoce
-solicitări curente de obstetrică-ginecologie
-urmărirea activă a gravidelor
-locul medicului MG în diagnosticul si urmărirea gravidelor cu
risc crescut.
4. Gastroenterologie:
-decompensarea bolnavilor cu ciroză hepatică- îngrijirea la
domiciliu
-durerea epigastrică - luarea în evidentă.
-sustinerea unui regim restrictiv
5. Endocrinologie:
-dispensarizarea bolnavilor cu diabet
2. Invătământul practic
Notiunile teoretice de medicina
familiei trebuie sustinute si prin abilitătile practice ce trebuie însusite de
studenti. Astfel, practic în functie de programa de învătământ, în fiecare an
ar există aspecte care tin de medicina familiei:
- în primii 2 ani, observarea,
urmărirea unui pacient la domiciliu, sesizarea efectelor bolii asupra familiei,
întocmirea unor rapoarte privind aceste aspect.
- în anii 3-4- observatii longitudinale
asupra mai multor pacienti si întocmirea unor rapoarte.
- în timpul pregătirii clinice,
activitate în cadrul unor cabinete medicale de medicina familiei, în care
studentul să examineze pacienti, sub supravegherea unui medic instructor.
Este foarte important de a sustine
predarea notiunilor teoretice cu o activitate practică, deoarece altfel
învătământul va înclina mai mult spre alte activităti preclinice sau clinice.
Este demonstrat că învătământul de medicina familiei este apreciat de studenti
deoarece oferă o imagine de ansamblu asupra vietii, dar, pe de altă parte
există riscul de a percepe activitatea de medic de familie ca fiind lipsită de
“extraordinar”. Aici intervine rolul mentorului, al cadrului didactic bine
pregătit profesional si pedagogic, care să arate studentilor toate aspectele
frumoase si cele mai dificile ale specialitătii medicinii familiei.
