Realizarea unui învătământ

medical universitar

în medicina familiei

 

 

Este evident, că în momentul în care o universitate de medicină  decide să întroducă în programul de învătământ medicina familie, va trebuie să existe o rezervă de medici de familie pregătiti în acest scop. Dar, se va sustine imediat, de către unii, că nu există medici de familie suficient pregătiti pentru o activitate academică. Se poate inta astfel într-un cerc vicios: nu se predă medicina familiei- nu se pot pregăti profesori de medicina familiei pentru activitatea de predare. Dar nu există medici de familie pregătiti pentru o activitate academică fiindcă nu există o disciplină de predare în medicina familie. Din acest cerc vicios nu se poate iesi decât prin ruperea lui. Trebuie găsiti medici de familie care au disponibilitate pentru procesul de învătământ, o experientă bună în domeniul medicinii familiei si care să dorească să se implice în crearea unui învătământ de medicina familiei. De asemenea, vor trebui să se implice în activitatea de cercetare în medicina familiei, necesară pentru definirea aspectelor fundamentale pe care trebuie să le atingă învătământul teoretic.

Catedrele sau disciplinele de medicina familiei pot porni de la medicii implicati, de exemplu, în pregătirea postuniversitară a rezidentilor de medicină generală. În această activitate există medici de medicină generală cu experientă în specialitate si cu o pregătire pedagogică obtinută prin cursuri de formare a formatorilor de medicina familiei. Acesti instructori s-au reunit, de altfel, în Colegiul Medicilor Instructori de Medicina Familiei. Dar, până în prezent, desi ei sunt implicati în pregătirea rezidentilor MG anul III, activitatea nu este clar definită de Ministerul Sănătătii si nici remunerată în nici un fel (cu exceptia judetelor în experimentul de reformă, unde beneficiază de o reducere cu 25% în cazul penalizărilor pentru o capitatie mai mare de 1500 pacienti, o rezolvare nu prea fericită).