Rolul grupurilor informale

 

 

Într-o organizatie, relatiile informale sunt definite ca «relatii interpersoanle care nu sunt mandatete în virtutea regulilor organizatiei formale, dar care emerg spontan în maniera de a satisface nevoile indivizilor» (10). În timp ce organizarea formală răspunde unei anumite logici privind costurile si eficacitatea, organizarea informală răspunde logicii sentimentelor si nevoilor individuale.

Prin termenul de «informal» se poate întelege «relativa independentă fată de structurile formale ale organizatiei» sau  «relativa absentă a structurilor interne formale» (54). Ceea ce este interesant pentru o organizatie sunt grupurile informale în interiorul cărora există legături caracterizate printr-o absentă a structurilor formale. Trebuie cunoscute natura acestor grupuri informale, conditiile în care ele se formează, modalitătile lor de functionare si interactiunea cu organizatia din care ele fac parte.

Studiile privind relatiile informale sunt numeroase. Concluziile studiilor sunt că aceste grupuri informale apar în organizatii ca ca urmare a unor relatii formale de obicei strânse. Grupurile îsi formează o serie de norme de conduită la care membrii consimt liber, fără constrângeri. Apartenenta la aceste grupuri le conferă membrilor un statut particular pe care organizatia mare nu li-l oferă . Sistemul informal exercită o functie de protectie a membrilor si chiar de rezistentă la schimbările formale.

Grupurile informale ca realitate organizatională au fost asimilate de diferitele teorii ale organizatiei (47). Asa de exemplu, scoala birocratiei clasice atribuie o influentă periculoasă grupurilor informale datorită scurtcircuitării nivelelor ierarhice si posibilitătii de a ocoli regulile. În organizatia ideală a lui Weber, informalul era refuzat fiind asimilat arbitrariului si irationalului. Pentru Taylor grupurile informale de lucrători semnifică o sursă de rezistentă împotriva rationalizării productiei. Chiar dacă el recunoaste functia socială a acestor grupuri informale, el propune eliminarea lor si păstrarea relatiilor strict formale si bine prevăzute. La polul opus se află scoala relatiilor umane care consideră grupurile informale ca fiind importante prin influenta normelor autoimpuse de grup asupra nivelului productivitătii. Este deci important de a folosi aceste grupuri informale la realizarea politicii si a obiectivelor întregii organizatii si de a considera riscurile necontrolabile referitor la rezistentă în cazul în care actiunea grupurilor este contrară. Likert propunea încă din 1967 în modelul său de «linking pin» o structură a organizatiei care folosească includerea sistematică si ierarhică a grupurilor de lucru pentru a profita de întreaga energie a grupurilor (24).