Programa de învătământ în medicina familiei

 

Care este, sau care ar putea fi locul medicinii de familie în programa de învătământ medical universitar:

1. Studentii în medicină trebuie să cunoscă si să înteleagă în ce fel primeste o mare parte a populatiei îngrijirile medicale din partea medicului de familie. Pregătirea bazată numai pe pacienti internati în spital le oferă doar o parte din experintă, care nu prezintă aceeasi structură cu îngrijirile medicale oferite întregii populatii. Fiecare student, si aceasta este o recomandare mai veche a OMS dar încă actuală (WHO Technical Report Series nr.257, 1963), ar trebui să cunoască aspectele legate de medicina familiei nu numai teoretic, dar si practic, indiferent de viitoare sa carieră. El va trebui să înteleagă problemele care sunt importante prin sine si care sunt doar varietăti sau aspecte particulare ale problemelor întâlnite în spital.

2. Studentii trebuie să aibă posibilitatea să întâlnească si pacienti cu afectiuni comune si să observe semnele si simptomele precoce de boală. Acest lucru poate fi realizat cel mai bine în cadrul medicinii de familie.

3. Studentii trebuie să fie familiarizati cu metodele de diagnostic si tratament din medicina familiei. Acestea diferă partial de procedurile folosite în spitale.

4. Studentii au nevoie să vadă medicina în forma ei cea mai integrată, cum este cazul medicinii de familie, unde pacientii sunt observati în propriul lor mediu, în familia lor, unde studentii pot observa interactiunile dintre boli si dintre boli si circumstantele sociale si psihologice.

5. Această situatie oferă si o posibilitate adecvată pentru studenti de a se pregăti nu doar orientat către boală, ci spre pacient. Aceasta atitudine îi va folosi la o mai bună întelegere a procesului de instalare a bolii.

6. Este foarte important ca si viitorii specialisti să învete să înteleagă posibilitătile si limitele mediciilor de familie în activitatea lor de zi cu zi. Acest aspect este foarte important în momentul în care, în viitor, se va introduce un sistem strict de controlare al trimiterilor către specialisti, când va trebui să existe o perfectă colaborare între acestia.