Nevoia unei schimbari in invatamantul medical

 

 

 

Sir William Osler făcea în 1913 o afirmatie, care si-a păstrat încă interesul pentru noi: «În fiecare compartiment al cunostiintelor umane, omul este permanent preocupat de o vesnică problemă: cum să învete mintea, inima si mâna celor tineri. Trecutul si prezentul sunt în aceeasi oală, modelele sunt gata si totul este în asteptarea  turnării, si nimic mai mult decât propria noastră profesie. Pentru noi există dificultăti.  Conservatori, natural, suntem năuciti de rapiditatea progreselor si schimbărilor. Există o nouă abordare în fiecare compartiment, nu doar în stiintele fundamentale, ci si în relatiile dintre profesiune si public si chiar în stat. Actualul mod de îngrijire a bolilor, care odinioară era doar în grija noastră, este azi suplinit de o multime de alte activităti, sociale, stiintifice si administrative, de o supracrestere numerică a colegilor nostri care nu mai lucrează cu pacientii. Dar cea mai mare dificultate derivă din extraordinara dezvoltare a fiecărui subiect al programei (de învătământ) - o nouă anatomie, o nouă psihologie, o nouă patologie, noi metode de tratament, ca să nu mai amintim de fenomenalele schimbări din fizică, chimie si biologie. Adevărul este că am depăsit perioada unui sistem educational proiectat pe zile si conditii mai simple. Presiunile care sunt percepute de profesor sunt destul de mari, dar sunt si mai mari asupra procesului de învătare, care suferă în multiple feluri.»