WONCA este o organizatie neguvernamentala (ONG) care legaturi oficiale cu OMS înca din 1980. Colaborarea dintre cele 2 organizatii este însa si mai veche, din perioada când a a luat nastere prima editie a Clasificarii Internationale a Problemelor de Sanatate din Asistenta Medicala Primara (International Classification of Health Problems in Primary Care – ICHPPC), publicata de WONCA si de American Hospital Association în 1975, lucrare care se baza pe a VIII-a revizuire a Clasificarii Internationale a Maladiilor (ICD-8). ICHPPC a fost adusa la zi de mai multe ori, pentru a fi compatibila cu ICD-9 sub numele de ICHPPC-2 si publicata de WONCA si OMS în 1979. ICHPPC-2 a fost formal aprobata de OMS datorita corespondentei aproape complete cu ICD-9. ICHPPC-2 a fost republicata în 1983, împreuna cu un glosar de definitii pentru termenii cei mai folositi în clasificare (ICHPPC-2-Defined).
În noiembrie 1978 OMS a invitat un grup de experti cu experienta în domeniul clasificarilor în asistenta medicala primara, majoritatea dintre ei fiind membri ai Comitetului de Clasificare Wonca (WONCA International Classification Committee), pentru a face parte dintr-un grup de lucru care sa pregateasca un sistem de clasificare al motivelor pentru care pacientii se adreseaza serviciilor din asistenta medicala primara (Reasons for Contact Classification). Grupului i s-a lasat libertatea de a propune orice plan sau concept pe care l-ar considera adecvat scopului, având însa în vedere corelarea cu Revizuirea a IX-a a ICD. În aprilie 1982 OMS solicita grupului de lucru sa foloseasca un sistem alfanumeric care sa nu aiba mai mult de 3 caractere alfanumerice de baza, sa fie perfect compatibil cu clasificarea ICD-9 si sa încerce o apropiere de ICD-10, pe atunci în curs de dezvoltare. Din 1983, însa, devenise clar ca ICD-10 nu va avea un format si o structura care sa corespunda cu clasificarea la care lucra grupul de lucru si pe care acestia au numit-o Clasificarea Internationala pentru Asistenta Medicala Primara (ICPC).
În noiembrie 1985 OMS a decis sa studieze sistemele de clasificare pentru asistenta medicala primara. Prima versiune a ICPC a fost revizuita si luata în discutie în cadrul unei reuniuni care avut ca tema nevoia de informatie ale tarilor membre OMS, în vederea ameliorarii starii de sanatate orientata catre asistenta medicala primara. Întâlnirea a ajuns la concluzia ca sistemul de clasificare propus nu reflecta îndeajuns conceptul, unele elemente sau componente ale asistentei medicale primare asa cum au fost ele descrise în declaratia de la Alma-Ata si aprobate de Consiliu General OMS. Participantii au considerat ca sistemul de clasificare nu poate înlocui ICD, dar îl poate completa. Cum OMS nu a fost de acord sa publice acest sistem de clasificare asa cum era, el a fost publicat în 1987 de catre WONCA.
De atunci, ICPC a fost tot mai mult folosita de medicii de familie, individuali sau în grupuri de practica, pentru codificarea activitatii lor, în unele tari fiind chiar folosit la clasificarea motivelor de prezentare a pacientilor din asistenta primara. Înregistrarea simultana a motivelor prezentarii asa cum sunt ele percepute de pacient si al diagnosticului pus de clinician a permis o mai buna întelegere a cauzelor care îl determina pe pacient sa se prezente la medicul sau de familie si la modul în care îsi prezinta problemele care îl supara. ICPC a permis, de asemenea, clasificarea episoadelor de boala, în scopul cunoasterii mai bune a activitatii medicilor de familie.
ICPC-2 a fost tradusa in limba romana in 2000, de o echipa de medici de familie coordonmata de dr. Marius Marginean. Ulterior a fost utilizata ca sistem principal de clasificare / codificare in cadrul Retelei de Dispensare Santinela Medinet, proiect comun al Societatii Nationale de Medicina Familiei si Fundatiei Centrul National de Studii pentru Medicina Familiei.
Reteaua de Dispensare Santinela Medinet, formata din 100 de medici de familie a functionat in perioada 2001-2004. Cei 100 de medici de familie au participat la un program, special de pregatire în vederea inregistrarii consultatiilor în cabinetul medical, cu ajutorul calculatorului si al unui program software dedicat, MedINS. Datele colectate si transmise prin Internet la un server central (instalat la Institutul de Sanatate Publica Timisoara) au fost ulterior analizate si prezentate in volumul Reteaua de Dispensare Santinela Medinet – publicat in 2004.
Mai tarziu, in cadrul unui proiect Phare a fost dezvoltata o retea mai mica – MoniCa – formata din 20 de medici de familie din judetul Timis.
