Profesorul Dimitrie Bagdasar este cunoscut ca fiind initiatorul scolii romanesti de neurochirurgie, intr-o epoca in care aceasta disciplina era inca la inceputurile sale.
S-a nascut la 17 decembrie 1893 in Rosiestii Falciului, jud.Vaslui , intr-o familie de tarani, al 8-lea fiu din cei 12 frati. Dupa ce si-a terminat studiile secundare la Barlad, a urmat cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti (1913-1919), unde obtine titlul de doctor cu teza “Contributiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitica” (1922). Perioada studiilor din facultate a fost evident marcata de primul razboi mondial, la care a luat parte activand in spitale de campanie.
Pregatirea neurologica a dobandit-o in anii 1919-1927 in clinica renumitului prof.dr.Gheorghe Marinescu, de la Spitalul Colentina si in serviciul de neurologie al Spitalului Militar Central unde a lucrat cu prof.dr.Noica.
In acelasi timp si-a insusit o temeinica experienta chirurgicala, ca secundar in serviciul de chirurgie al Spitalului Militar Central, avandu-l ca profesor pe dr.Butoianu (1922-1926).
Printr-o munca proprie deosebita, a reusit sa obtina o bursa J.D.Rockefeller Sr. in 1927. Insotit de recomandari discrete, dar atat de eficiente ale unor personalitati ca dr.Nicolae Paulescu si dr.Ernest Juvara, el va urma timp de 2 ani un stagiu de formare in noua specialitate, pe atunci, neurochirurgia. A stat la Boston, Mass., USA alaturi de genialul fondator al specialitatii, dr.Harvey William Cushing (1862-1939), lucrand in clinicile Peter Bent Bringham Hospital. Sotii Bagdasar s-au bucurat in America de o deosebita incredere si simpatie din partea profesorilor Cushing si Percival Bailey (1892-1973), legand o prietenie trainica si cu prof.dr.J.F.Fulton (1899-1960).
Reintors in tara, este numit medic primar neurolog la Spitalul Jimbolia (1929-1931), unde realizeaza primele operatii de neurochirurgie din tara noastra. Desii in conditii tehnice grele, aici a practicat 15 punctii ventriculare, 2 decompresiuni subtemporale, 1 decompresiune cerebeloasa, 9 voleturi fronto-parietale. In afara de acestea a facut 4 simpatectomii femurale periarteriale, 2 frenicectomii, 12 vasectomii.
Dupa acest debut al neurochirurgiei la Jimbolia, D.Bagdasar va conduce ulterior serviciul neurologic din Cernauti (1931-1933), ca abia in 1934 sa revina la Bucuresti la Spitalul de urgente nou creat. Dupa multe discutii, invingand multe adversitati, in 1935 a reusit sa infiinteze prima clinica de neurochirurgie din Romania, la spitalul Central Bucuresti. In jurnalul sau consemneaza: “sambata, 1 iunie 1935. Prima operatie la Spitalul Central, in serviciul improvizat unde am 8-10 paturi. Am facut o decompresiune la copilul Bumbu… Am avut ajutoare pe Florica si Livia. Este vorba evident de dr.Florica Bagdasar, sotia si permanenta colaboratoare a sa, o initiatoare a neuropsihiatriei infantile din Romania.
Devine conferentiar (1937-1945) si apoi primul profesor de neuro-chirurgie din tara noastra (1945). A murit tanar, la 15 iulie 1946, dupa ce si-a pus singur diagnosticul de tumora cerebrala.
Dr.Bagdasar a fost ministru al sanatatii (1945-46), avand contributii mari la crearea Facultatii de medicina din Timisoara (17 ian.1945).
Dupa moartea sa, dr.Florica Bagdasar i-a urmat la conducerea ministerului. Peste ani fiica lor se va casatori cu Saul Below, laureat al premiului Nobel pentru literatura-1976.
Posta romana a emis o marca avand portretul dr.Bagdasar (valoarea de 171 lei din seria Aniversari 1993) . De asemenea la 17 decembrie au fost realizate 2 plicuri omagiale, unul la Jimbolia (machetator Dl.Dan Taran) si unul la Bucuresti.
Dr.Marius Marginean
