Dr.Ion Putureanu (sau Puturianu cum isi ortografia numele pe publicatiile sale) a fost o personalitate locala, mai degraba, destul de controversata. S-a nascut in 1875 la Craiova, unde a facut scoala primara si liceul. A studiat medicina la Bucuresti, obtinand doctoratul la 28 iunie 1903, cu teza Pleurezie apendiculara, unde prezenta o forma de TBC extrapulmonar, cu fenomene peritoneale si pleurezie (tuberculoza seroaselor), prima lucrare de la noi care trateaza migrarea bacilului Koch in organism.
Dupa terminarea facultatii se stabileste ca medic generalist la circumscriptia rurala din Olanesti. Aici se va dedica tot mai mult studiului tuberculozei, boala ce facea ravagii in acea perioada. Isi vinde partea de mostenire de la Craiova si ajutat de Dumitru Badescu, fostul proprietar al Bailor Olanesti, isi incropeste un laborator, pentru studiul apelor minerale. Cam prin anul 1908, cuajutorul fratelui sau Misu Putureanu, infiintaza Sanatoriul Dr.Puturianu, cu laboratoare, crescatorie de animale de experienta si aparatura foarte moderna pentru acea vreme, adusa de cumnatul sau, dr.Militaru. Cum spune si reclama de pe plicul alaturat, aici se puteau face cure de ape minerale, bai de iod, pucioasa, sare, acid carbonic, hidroterapie, in tot cursul anului … Se trateaza orice boala afara de TBC si 'boale molipsitoare'. Sa nu uitam ca la acea ora, TBC era o boala fara tratament. Dar dr.Puturianu facea mari eforturi pentru a descoperi o metoda de tratament a TBC.
A urmat primul razboi mondial, cand toata munca se duce de rapa, sanatoriul este devastat, toate aparatele au fost furate. Totusi, Putureanu nu renunta, se intoarce la Olanesti si reorganizeaza sanatoriul si laboratoarele. Faima si experienta sa au crescut considerabil. Olanestiul devine ultima speranta a tuberculosilor. Puturianu reusise sa prepare, din ficat de porc infectat cu bacil Koch, un ser, care dupa ce a fost experimentat pe animale, a fost aplicat bolnavilor, cu rezultate uneori bune, in functie de forma de tuberculoza.
Dar, cum era de asteptat, toata valva starnita de "serul antituberculos" al lui Putureanu, a dus la reactii violente din partea administratiei sanitare. Desi in ianuarie 1921 depune la Directia generala a serviciului sanitar din Bucuresti si incepe experimentarile la Spitalul Zerlendi, autoritatile locale incep in plina iarna 'dezinfectarea' statiunii Olanesti, imprastiind bolnavii. La Bucuresti nu s-a facut niciodata analiza serului iar asa zisele experimente au dus, cum era de asteptat, la rezultate contradictorii. In acelasi an incepe si o campanie contra lui Puturianu in ziarul 'Dimineata', sustinuta de declaratiile dr.Charles Laugier, Inspectorul sanitar al Olteniei si de tacerea dr.Cantacuzino.
Ca urmare serul este interzis, sanatoriul practic devastat si accesul dr.Putureanu la publicare in reviste medicale oprit. Si-a publicat totusi rezultatele in Italia, iar cateva volume la Ramnicu Valcea in 1922-25 ('Noi descoperiri asupra bacilului tuberculos.Noi indicatiuni terapeutice').
A murit la Ramnicu Valcea la 26 august 1933. Desi a muncit o viata, acest 'doctor fara de arginti' s-a stins marginalizat. Multi pacienti au beneficiat insa de tratamentul sau, marturie fiind vindecarile clinice si biologice, fara recidive, pentru care exista dovezi radiologice (ex.Arhiva Spit.Pantelimon). Gurile rele leaga violenta reactiilor autoritatilor de aplicarea experimentala cam
in acea perioada a vaccinarii B.C.G. initiata de Cantacuzino si de interesul Bancii Marmorosch Blank, pentru Baile Olanesti.
Dr. Marius Marginean
